Trăiesc dar parca nu. Respir dar parca nu simt că respir. Sunt, exist, deși nu realizez. Mă sufoc chiar daca am aer. Trăiesc o viață dar parca nu viața mea. Ma simt marioneta unui univers. Parca exista cineva undeva care mă controlează. Care face ce vrea el cu viața mea și nu eu. Parca nu sunt actor al proprie-mi vieți. Parca deciziile mele nu sunt ale mele parca nu le iau eu. Parca altul decide în locul meu. Oare e viața asta? Oare înnebunesc eu de incep sa gândesc așa de misogin? Sunt egoista? Sunt atât de rea încât să nu merit nimic bun? Sa nu merit să mă bucur de viață? Îmi iubesc soțul și copii enorm. Dar parca exista cineva sau ceva ce mă ține pe loc. Parca de cate ori vreau sa îmi iau avânt sa zbor cineva îmi taie aripile. Sa fiu eu cea care le taie, cea care nu are destul curaj să decoleze? Nu sunt fericiți copii mei, simt că nu îi fac fericiți. Simt că îi îngrădesc că nu le pot oferi ce își doresc ce merita cu adevărat. Simt că nu sunt o mama buna doar una care țipă urla și se crizează. O mama care e mereu ruptă în gură de obosita și nu mai are energie și pt ei sa îi facă fericiți. Sunt o soție care nu are răbdare nici după soțul ei, care nu știe să îi arate cat îl iubește cum știa in trecut. Nu un trecut fără copii ci cu ei dar e trecut. Oare de ce nu poate fi prezent? De ce nu pot sa fiu soție bună? De ce nu pot fi mama buna? De ce nu am timp pt mine? Eu nu merit să fac ce îmi place? Nu merit să fac nimic doar ce trebuie făcut și atât? Dar placerea in ceea ce fac de ce nu este decât doar trebuie? De ce timpul zilei e scurt ? Offf cate întrebări fără răspuns. Offf oare până când? Am o viață pe pământul acesta oare trebuie sa fie doar chin și atât? Nu vreau sa mai chinui suflete alaturi de mine altele decât care deja le chinui. Nu vreau decât să pot sa îmi trăiesc propria-mi viața. Sa aleg eu ce e bun și rău pt mine soțul meu și copii mei. Oare e posibil?
Destinul
Do you believe in fate/destiny?
Uneori destinul ne rade in fața. Uneori nu îl vedem. Uneori îl ignoram. Ne arată calea și noi mergem pe alta că mă apoi sa regretăm. Dar de unde știm care e cea hărăzită de destin sau care e cea aleasa de noi. Ce bun și ce e rău. Ce e bun pt unii e rău pt alții, prin aceasta ne lăsăm influențați atât spre bine cât și spre rău. Influenta oamenilor are mare efect asupra noastră de aceea unele decizii trebuie sa le luam singuri dacă vrem sa ne meargă bine. Mereu avem răspunsuri la întrebări trebuie doar sa scăpăm adânc în noi și le vom găsi. Nu știu dacă sa cred in destin sau nu. Unii zic că destinul poți să îl schimbi alții că nu poți ce e scris așa se întâmplă. Alții zic că destinul îl mulezi tu, după ce decizii iei, daca iei decizii bune ai destin bun daca iei decizii proaste ai destin prost. Cu adevărat nu m-am întrebat niciodată dacă sa cred in destin sau ce o mai exista în acest univers. Voi in ce credeți?
Poveste tibetana
DE CE TIPĂ O PERSOANĂ CÂND SE SUPĂRĂ
Spune o poveste tibetană, că într-o zi un bătrân înțelept și-a întrebat adepții: – De ce țipă oamenii unii la alții când sunt supărați?
Bărbații s-au gândit pentru câteva momente:
– Pentru că ne pierdem calmul, a spus unul, de aceea am țipat.
– Dar de ce să țipi când cealaltă persoană este lângă tine? Întrebă omul înțelept, nu este posibil să-i vorbești cu voce joasă? De ce țipi la o persoană când ești supărat?
Bărbații au dat alte răspunsuri, dar niciunul nu i-a mulțumit pe înțelepți.
În cele din urmă el a explicat:
– Când doi oameni sunt supărați, inimile lor pleacă departe. Pentru a acoperi distanta trebuie sa urle, ca sa se auda. Cu cât sunt mai supărați, cu atât mai tare vor trebui să țipe ca să se audă unul pe celălalt prin mare distanță.
Atunci înțeleptul a continuat:
– Ce se întâmplă când doi oameni se îndrăgostesc? Ei nu țipă, dar vorbesc încet, de ce? Inimile lor sunt atât de aproape. Distanța dintre ei este foarte mică.
Omul înțelept a zâmbit și a spus:
– Când se îndrăgostesc și mai mult, ce se întâmplă? Ei nu vorbesc, ci doar șoptesc și devin și mai aproape în dragostea lor. În sfârșit nici nu au nevoie să șoptească, doar se uită unul la altul și atât.
Așa sunt doi oameni apropiați când se iubesc…
Apoi el a spus:
– Când te cerți nu-ți lăsa inima să plece, nu spune cuvinte care te distanțează mai mult, poate veni o zi în care distanța este atât de mare încât să nu mai găsească drumul înapoi.
Omul
Abia când vine dezastrul ne dăm seama cât eram de fericiți cu puținul pe care îl aveam.
Când ești bolnav, ai da orice să te vindeci și îți promiți că vei face atâtea lucruri dacă Dumnezeu îți mai dă o șansă…
Când te-ai vindecat, o iei de la capăt și de cele mai multe ori, nu te ții de cuvânt.
Când ai bani mulți, te plângi mereu că ești obosit și nu faci față responsabilităților…
Când ești sărac, te plângi că ești prost plătit și ai face orice să fii bogat…
Când ești căsătorit, spui mereu că ești sătul de responsabilitățile familiei și de partenerul de viață și parcă ți-ar plăcea să fii mai liber…
Când ești singur, ți-ai dori din suflet să găsești pe cineva bun cu care să-ți împarti viața…
Când ai mașină, ești mereu supărat că s-a scumpit întreținerea ei, dar îți dorești una și mai nouă…
Când nu ai mașină, te-ai săturat să fii pieton și îl invidiezi pe cel care are…
Când ai copii, ești mereu epuizat și uneori simți că nu mai vrei să auzi de nimeni și nimic…
Când nu ai copii, ți-ai dori din suflet să ai…
Când ești copil, te prefaci că ești adult și îți dorești din răsputeri să crești mai repede…
Când devi adult, te gândești că, era mai bine să fii copil…
Când ai părinții în viață, te-ai săturat să te deranjeze tot timpul…
Când părinții nu mai sunt, ai da orice să le mai auzi vocea, măcar un minut…
Dacă locuiești într-un apartament, ai da orice să ai o casă în natură…
Dacă ai o casă, nu ești fericit pentru că întreținerea sa, îți ocupă prea mult timp…
….
Așa este omul, o ființă veșnic nemulțumită care mereu se concentrează pe ceea ce nu are…
Își pierde timpul încercând să caute fericirea undeva în universul nemărginit, când de fapt „fericirea este azi, acum, aici, chiar în jurul său.”
(C) Adrian Lulas
Traumele copilăriei reies și la maturitate
„Lasă că părinții mei m-au bătut când eram copil și nu mai sunt așa traumatizat!”, zice bărbatul care a fost denunțat de fosta parteneră pentru violență fizică.
„Când eram mic părinții mă lăsau să plâng singur până adormeam, și asta dura cu orele, dar așa am învățat să fiu independent”, spune bărbatul care își petrece nopțile pe rețelele de socializare, neputând dormi.
„Am fost pedepsit aspru când eram mic și sunt ok”, spune bărbatul care de fiecare dată când face o greșeală se face singur în toate felurile, pedepsindu-se.
„Când eram copil m-au atins bine de tot și acum sufăr de o „traumă” care se numește „educație””, spune femeia care nu înțelege de ce toți partenerii pe care îi are ajung să fie agresivi cu ea.
„Când, copil fiind, aveam crize de furie în public, părinții mei îmi spuneau că mă vor lăsa singură sau mă vor da unui străin și uite, am ajuns foarte bine”, spune femeia care a cerșit iubire în toate relațiile și a acceptat infidelități repetate pentru a nu fi abandonată.
„Părinții mei m-au obligat să aleg o carieră în care să fac bani și uite ce bine am ajuns!”, spune bărbatul care așteaptă cu înfrigurare fiecare zi de vineri, disperat că este nevoit să facă zilnic ceea ce nu îi place.
„Când eram mică trebuia să stau la masă până terminam toată mâncarea din farfurie, cu forța chiar, nu cum fac părinții ăia permisivi!”, spune femeia care nu înțelege de ce întotdeauna a avut probleme cu mâncatul compulsiv.
„Mama m-a învățat ce înseamnă respectul cu papucul și bine mi-a făcut”, spune femeia care fumează un pachet de țigări pe zi pentru a-și ține sub control anxietatea.
„Le mulțumesc părinților mei pentru fiecare lovitură și pedeapsă, pentru că altfel cine știe ce s-au fi ales de mine”, spune bărbatul care nu a avut niciodată o relație sănătoasă și al cărui copil îl minte tot timpul, de frică.
Și așa ne trăim viețile, înconjurați de toți acești oameni minunați, netraumatizați, însă paradoxal într-o societate plină de violență și oameni răniți.
Lecția nu e să ne judecăm părinții, și ei victime la rândul lor, ci să înțelegem că nu a fost ok, să iertăm și să lăsăm o altă moștenire copiilor noștri.
Text preluat
Sursa de inspiratie: Joshua Shrum
Lumea de azi
Lumea de azi -vede-, -asculta-, -vorbeste- dar….
Vede greșit, asculta puțin și vorbește mult!!!
Vezi ceva asigură-te că ceea ce vezi, vezi bine. Asculți ceva asigură-te că asculți bine și asculți din două părți nu doar una. Și cât despre vorbit , nu vorbi deloc sau vorbește puțin și bun. Nu mult și prost. A vorbi mult și prost toata lumea e capabilă a vorbi puțin și bun putini pot și știu. Nu fi că restul lumii. Rău și prost. E plina lumea. Un om care să iasă din tiparul lumii e rar întâlnit. Atât de rar că nu îl mai observa azi mai nimeni. Se practic pe zi ce trece invizibil. Dar a ieși din invizibilitate e o arta pe care putini o dețin. Sunt acei oameni cărora nu le e frica că nu vor fi înțeleși și nu își dau interesul să fie în centrul atenției nu se dau de ceasul morții daca nu ii crede lumea. Nu are cum sa ii crezi daca nu înțelegi despre ce vorbesc ei clar nu? Sunt acei oameni care spun crudul adevăr fie că vrei sa îl auzi fie că nu. Ii doare fix in cot că te doare adevărul. Oricât de dur ar suna adevărul nu va fi niciodată dulce și roz și frumos. Adevărul va durea mereu. Dar te va scoate din prostie. Te va înălța când te astepti cel mai puțin.
Pilda iubirii
…O veche legendă spune că odată doi indieni Sioux, au venit la coliba bătrânului vrăjitor al tribului, ținându-se de mână, Toro Bravo, cel mai curajos și mai onorabil dintre tinerii războinici, și Nube Alta, fiica șefului și una dintre cele mai frumoase femei ale tribului.
„Ne iubim”, a început tânărul.
„Și ne căsătorim”, a spus ea.
- Și ne iubim atât de mult încât vrem o vrajă, un talisman. Ceva care garantează că vom fi mereu împreună, până în ziua morții.
- Te rog – repetau ei – putem face ceva?
Bătrânul s-a uitat la ei și a fost emoționat să-i vadă atât de tineri și îndrăgostiți.
„Este ceva…”, spuse bătrânul după o lungă pauză. Dar nu știu… este o sarcină foarte dificilă și cere sacrificii…..
„Nu contează”, au spus amândoi. Oricare – a confirmat Toro Bravo.
— Bine, spuse bătrânul, vezi muntele la nord de satul nostru? Va trebui să-l urci singură și fără arme decât o plasă și mâinile goale și va trebui să vânezi cel mai frumos și mai viguros șoim din munte. Dacă îl prinzi, trebuie să îl aduci aici viu în a treia zi cu lună plină….
Tânăra dădu din cap în tăcere.
– Iar tu, Toro Bravo – a continuat vrăjitorul – trebuie să urci pe Muntele Tunetului. Când vei ajunge în vârf, vei găsi cel mai curajos dintre toți vulturii și, doar cu mâinile tale și cu o plasă, trebuie să-l prinzi fără al răni și să-l aduci în fața mea, viu…
Tinerii s-au privit cu tandrețe și după un zâmbet trecător au ieșit să îndeplinească misiunea încredințată, ea la nord, el la sud…
În ziua stabilită, în fața prăvăliei bătrânului, cei doi tineri așteptau cu saci de pânză în care se aflau păsările solicitate🦅🦅
Bătrânul i-a rugat să le scoată cu grijă din saci.
Tinerii au scos și au expus păsările vânate la cererea bătrânului. - Si acum? – a întrebat tânărul – îi vom ucide și vom bea sângelui lor?…
- Nu! spuse bătrânul.
- Le vom găti și le vom mânca – a propus tânăra.
- Nu! repetă bătrânul. Faceți ceea ce spun eu:
Luați păsările și legați-le împreună de picioare cu aceste curele de piele…
Când le-ați înnodat, lasă-le să zbore…
Războinicul și tânăra au făcut ceea ce li s-a cerut.
Vulturul și șoimul au încercat să-și ia zborul, dar au reușit doar să se rostogolească pe pământ.
Câteva minute mai târziu, iritate de incapacitate de a zbura, păsările s-au ciugulit între ele până s-au rănit.
Bătrânul a spus: aceasta este vraja! - Nu uitați niciodată ce ați văzut!. Sunteti ca un vultur și un șoim!
Dacă se leagă unul de celălalt, chiar dacă o fac din dragoste, nu numai că vor trăi târându-se, ci și, mai devreme sau mai târziu, vor începe să se rănească……
Daca vreți ca dragostea dintre voi sa dureze.…….
Zburați împreună, dar nu legați niciodată!
I-a aminte
Am văzut un serial e de-a dreptul fantastic. La prima vedere nu e cine știe ce. Dar ai de învățat din el. Cel mai important ai de învățat. Multe chiar. E vb despre un băiat cu mama moarta tatăl la pușcărie se descurca singur muncește se întreține și face ce ii place. Balet. Nu sunt fan balet dar mi-a plăcut enorm de mult. Acest băiat lovit de soartă in cel mai crunt mod, ii mare mama la puțin timp după ce e arestat tatăl său. A făcut fotbal pt tatăl său chiar daca nu iubea fotbalul. Era antrenorul lui și îi făcea pe plac până când bate antrenorul pe unul din echipa și merge la pușcărie la scurt timp ii moare mama. El nu mai face fotbal face ce ii place se apuca de balet in paralel și lucrează că și ospatar cu jumate de norma. In timpul liber se antrenează pt balet vrea să ajungă sus. Cel bătut de tatăl sau fost coechipier de al lui îi face zile fripte dar nu renunță și nu riposteaza. Intr o zi întâlnește un bătrân de 70 de ani care îl vede odată antrenadu-se și rămâne fascinat de el. E visul lui de 70 de ani să facă balet. După multe întâmplări ajunge că băiatul sa ii predea balet bătrânului și se crează o legătură strânsa între cei doi. Își promit că se vor susține să isi îndeplinească ambii visele. Bătrânul vrea să ajungă odată în viața pe o scenă și băiatul vrea să devină balerin de elita. Da reușesc după multe întâmplări dureri înfrângeri dar nu se lasă legătură lui e strânsă și îi inspiră și pe cei din jur. M-a fascinat filmul acesta e doar scurta prezentarea sunt mult mai multe dar trebuie văzut filmul. Vi-l recomand cu drag. Uneori un străin e mai aproape de tine decât rudele și tot neamul tău.
Pata de culoare
In viața nu poți să vezi totul doar alb și negru. Sunt și nuanțe de gri. Dar există și culori. Ai parte de multe în viața. Unii mai mult rău alții mai mult bine. Se spune că viața e cum ți-o faci. Adevărat dar pe o parte. Unele decizii le iei cu o minte limpede și maturitate altele le iei la sclipirea unui impuls. Uneori iei decizii negândite alteori le gândești prea mult. Uneori decizi cu mintea alteori cu inima. Nu poți in viața sa iei decizii doar cu mintea sau doar cu inima. Uneori te întrebi dacă greșești. Alteori doar o faci. Viața e imprevizibila, noi suntem imprevizibili. Nu știi ce îți rezervă viitorul. Nu știi ce vei face mâine. Uneori îți stabilești țeluri de atins alteori alergi fara vreun țel anume. Nu vedea totul doar bine și rău. Doar iad și răi. Nu uita între iad și răi exista pământul tu acum ești aici traiesti aici. Ți s-au dat șansa să trăiești. Ai doar o viață rolul tau e sa o trăiești datoria ta e sa o trăiești. Cum o trăiești e deciza ta. Cum o colorezi tot decizia ta e, cu o vezi tot decizia ta e. Culorile aduc farmec vieții. Te fac să zâmbești. Te face să simți viața. Albul te face sa te înalți negrul te face sa te prabusesti dar culorile te mențin pe linia de plutire a vieții. Uita de alb și negru îmbrățișează culorile și ele te vor face sa te simți bine în orice situație.
Dragostea e că un bumerang
La 40 de ani, Franz Kafka, care nu a fost niciodată căsătorit și nu a avut copii, se plimba prin parc în Berlin cand a întâlnit o fetiță care plângea pentru că și-a pierdut păpușa preferată.
Ea și Kafka au căutat păpușa, dar fără succes.
Kafka i-a spus copilei să se întâlnească ziua următoare să o caute. A doua zi după căutări fără rezultat, bărbatul i-a dat fetiței o scrisoare de la păpușă în care scria:
„Te rog nu plânge, am pornit într-o călătorie să văd lumea. Am să-ți scriu despre aventurile mele.”
Așa a început o poveste ce a continuat până la sfârșitul vieții scriitorului. În timpul întâlnirilor sale cu fetița, Kafka îi citea scrisori atent compuse din partea păpușii cu mesaje pe care fetița le considera adorabile.
În final, Kafka a adus înapoi păpușa (a cumpărat una nouă) pe care a dus-o la Berlin.
— Nu arată deloc ca păpușa mea, a zis fetița.
Franz i-a dat fetiței o altă scrisoare în care menționa: — Călătoriile m-au schimbat.
Micuța a îmbrățișat păpușica și a luat-o acasă fericită.
Un an mai târziu Franz Kafka moare.
După câțiva ani, fetița devenită adult găsește în păpușă o scrisoare. Era semnată de Franz Kafka și spunea:
„Tot ceea ce iubești probabil va fi pierdut, dar în final, dragostea se va întoarce sub altă formă..”
Fight whit your demons 